“Ridica-ma” este numele lui și, pe drept cuvânt, nu există desert care să-ți ridice mai mult moralul decât acesta. La el acasă, pe tărâmurile italiene, unde în majoritatea zilelor desertul constă în fructe proaspete, este pregătit doar pentru a marca evenimente și zile speciale. Tocmai de aceea rețeta lui originală, tradițională, este consistentă și deloc dietetică. Dar merită întru totul. Și, deși și-a câștigat, datorită savorii sale impresionante, reputația de cel mai iubit desert italienesc, vom vedea că în istoria gastronomiei el a apărut destul de recent. Dar poate că asta asta nu a făcut decât să-i sporească farmecul, pentru că tiramisu a devenit atât de îndrăgit, încât oricine îl cunoaște.
Există, ca în cazul oricărui preparat de succes, mai multe variante în ceea ce privește originea sa. Punctul comun al lor este însă numele, care se știe clar că i-a fost acordat datorită conținutului mare de cofeină pe care îl conține, aducând espresso-ul în care sunt înmuiate pișcoturile și cacaua sau ciocolata rasă deasupra. Astfel, “tirami-su” i-a ramas numele, ceea ce înseamnă “ridica-mă”.
O prima variantă ar plasa originea acestui desert în Toscana, celebră pentru prăjiturile sale în straturi, cele mai multe datând din secolul al XVII-lea. Potrivit unei alte ipoteze, tiramisu ar fi luat naștere în timpul celui de-al doilea război mondial, când era pregătit pentru ca soldatii să-l ia cu ei atunci când plecau la luptă: se credea că aportul ridicat de cofeină avea să le confere mai multă energie în război.
Cărtile de istorie a gastronomiei nu înregistrează însă nicio rețetă de tiramisu, nici măcar aproximativă, din acea perioadă. Primele referințe apar după cel de-al doilea război mondial. Astfel încât gastronomii sunt îndreptățiți să creadă că tiramisu este un desert relativ recent.
Cele mai multe informații plasează însă tiramisu-ul undeva în Treviso, ceea ce ne face să credem că acolo este originea sa. În cartea I Dolci del Veneto, publicată pentru prima oară în 1983, Giovanni Capnist pomenește o rețetă clasică de tiramisu, menționând că este un desert care a apărut recent în Treviso, fiind noua descoperire a restaurantelor. De asemenea, în cartea La marca gastronomica, carte dedicată în totalitate bucătăriei din Treviso, autorii Fernando și Tina Raris menționează un articol din 1981, scris de Giuseppe Maffioli, în care se spunea că tiramisu a luat naștere cu zece ani în urmă [deducem, deci, că la 1971] în Treviso, apărând pentru prima dată în restaurantul Le Beccherie, devenind ulterior foarte popular și începând să fie copiat în împrejurimi și apoi, pe întreg teritoriul Italiei.
Nu în ultimul rând, Le Beccherie citează un act oficial depus la Accademia Italiana della Cucina, în octombrie 2010, în care este recunoscut faptul că tiramisu a apărut pentru prima data în meniul acestui restaurant. Data creației înaintată de ei este 1962, iar ca autor este menționată patroana de la acea vreme, Ada Campeol.
Astăzi, restaurantul La Beccherie încă prepară tiramisu clasic, dupa rețeta veche, folosind ca ingrediente de baza cafea, pișcoturi, mascarpone, zahăr, ouă și pudră de cacao, dar și într-o versiune modernă, actualizată. Deși celebru pentru tiramisu, localul, complet renovat în 2014, își întâmpină oaspeții și cu alte preparate inspirate din bucătăria italiană tradițională, dar prezentate în forme reinterpretate.
Comments