Colatura di alici sau sosul de anșoa este, pentru mine (și pentru mulți alții) iremediabil legat de Cetara, un mic sat pescăresc de pe Coasta Amalfi, pe care l-am descoperit fugind de aglomerația din mai marile și mai celebrele așezări precum Positano sau Amalfi, care atrag hoarde de turiști. Cetara a devenit rapid sătucul meu preferat de pe Costiera Amalfitană, nu doar pentru plăcerea de a privi marea de la una din terasele de pe țărmul ei, în liniștea caracteristică unui sat mic, ci și pentru gusturile pe care acest sătuc le are de oferit.Fiind un sat pescăresc, Cetara este celebru pentru un ingredient cu o istorie fascinantă: colatura di alici. Acest sos de anșoa, obținut printr-un proces de fermentare a peștelui sărat, este de fapt un urmaș al garum-ului, sosul din pește care era atât de apreciat în Roma Antică, dar care nu a mai supraviețuit până în zilele noastre.
După ce am gustat aceste paste în Cetara, am știut că trebuie să recreez experiența acasă. Așa că m-am pus pe treabă și am adus o bucată din istorie, dar și o amintire de călătorie în farfurie. Iată cum am procedat.
Ingrediente:
- 250 g paste (spaghetti sau tagliatelle)
- 4 linguri de ulei de măsline extravirgin
- 2 linguri colatura di alici (sosul din anșoa)
- 2-3 căței de usturoi, feliați subțire
- Sucul de la o jumătate de lămâie
- 1 mână de roșii cherry, tăiate în jumătăți
- pătrunjel proaspăt, tocat, pentru decor
- piper după gust (de sare nu este nevoie pentru că sosul de anșoa este deja sărat)
- opțional, 1 file de anșoa fillet
Mod de preparare:
Am început prin a încălzi uleiul de măsline într-o tigaie, la foc mic. Am adăugat usturoiul feliat subțire și l-am lăsat să se gătească lent, până când a devenit auriu și a început să elibereze aromele sale în ulei. Am avut grijă să nu-l ard, pentru a păstra echilibrul fin al gustului.
După ce usturoiul a devenit aromat, am stors sucul de la o lămâie direct în tigaie și am adăugat roșiile cherry tăiate în jumătăți, lăsându-le să se înmoaie ușor pentru a-și păstra textura.
Între timp, am fiert pastele al dente (eu am folosit tagliatelle, dar puteți folosi fără probleme și spaghetti), iar după ce pastele au fost gata, le-am scurs și le-am adăugat direct în tigaie, amestecând ușor, astfel încât fiecare fir de paste să se îmbrace în acest sos. Am luat tigaia de pe foc și am adăugat colatura di alici – această esență intensă de anșoa și despre care italienii mi-au spus ca trebuie adăigat întotdeauna la final, pentru ca aceasta să nu-și piardă intensitatea în procesul de gătire.
La final, am presărat pătrunjel proaspăt tocat deasupra pastelor, adăugând și un strop de piper proaspăt măcinat. Le-am servit imediat, alături de un pahar de Pinot Grigio bine răcit, care a completat perfect intensitatea sosului și m-a transportat acolo, în micul sătuc de pe Coasta Amalfi.
Dacă nu aveți sau nu găsiți colatura di alici, puteți folosi la fel de bine și un filet de anșoa în locul sosului – preparatul va avea un gust similar, însă fără aceeași complexitate a sosului.
ความคิดเห็น