Se făcea că în urmă cu ceva timp, mergeam la piață în căutarea verdețurilor de primăvară, pe care nu le-am găsit, căci nu apăruseră încă, dar am găsit miel de Dobrogea și asta a schimbat tot planul. Nu-i o poveste nouă pe Bistro Margot, s-a mai întâmplat să plec la cumpărături în căutare de ceva și să mă întorc acasă ducând cu mine cu totul altceva. Dar asta-i toată frumusețea jocului: să fii deschis să primești inspirația atunci când ea se hotărăște să vină, nu neapărat atunci când te încăpățânezi să o invoci tu. Lucru valabil, înclin să cred, și în bucătărie, și în afara ei. Așa că am să las rețeta ideea asta aici, poate o să vă inspire într-o zi, într-un moment neașteptat.
Mielul despre care vă povestesc era, de fapt, o jumătate de miel, pulpă, coaste, carne proaspătă, incredibil de fragedă, numai bună de împerecheat cu niște couscous (una dintre combinațiile mele preferate). E de la sine înțeles că s-a transformat în mai multe cine de răsfăț pe parcursul acelei săptămâni, însă, dintre toate, nu a reușit să ajungă sub lumina reflectoarelor și a camerei foto decât cea pe care v-o arăt azi: o adevărată celebrare a primăverii.
Așadar, înțelegând mesajul care-mi fusese trimis – că trebuie să mă las pe mâna inspirației de moment – am început să îmbăiez bucățile de miel în tot felul de condimente care mai de care mai frumos mirositoare și mai ademenitoare: ulei de măsline, oțet balsamic, sare, paprika afumată (ultima mea obsesie), harissa și un strop de miere, amestec din care am tot luat cu pensula de bucătărie și cu care am tot pictat carnea de miel, din când în când, cât a stat la cuptor. L-am lăsat să se rumenească la foc domol până când carnea, și așa tânără și fragedă, se desprindea singură de pe os.
În același timp, am trecut la cuptor o altă tavă, una în care am tocat legume dintre cele mai colorate: morcovi, ardei, păstârnac, sfeclă, gulii, le-am stropit cu ulei de măsline, suc de lămâie și miere și le-am lăsat să-și elibereze și ele aromele, având grijă să le amestec din când în când.
Couscous-ul, cea mai ușoară treabă dintre toate, e întotdeauna o idee bună. Nu a trebuit decât să îl răstorn într-un bol, să îl acopăr cu niște apă fierbinte, apoi să pun un capac peste bol și să aștept vreo zece minute, după care să îl amestec cu o furculiță, pentru ca bobițele să se desprindă unele de altele. L-am completat cu legumele proaspăt scoase de la cuptor, sare, o mână de merișoare uscate, suc de lămâie și pătrunjel tocat mărunt, apoi am amestecat încă o dată cu furculița. Peste couscous-ul abia terminat s-a odihnit, lejer, carnea de miel înmiresmată și, în ton cu primăvara, câteva flori comestibile. Și, în timp ce mă înfruptam din minunăție, mă gândeam cum mersesem eu la piață să caut leurdă și urzici, dar am găsit, de fapt, încă un motiv să înțeleg, vorba aceea, că nimic nu e întâmplător și că mielul acesta pur și simplu trebuia să ajungă pe masa Bistro Margot.
Comments